Despre cultura de hrisca
Am constatat cu bucurie, interesul multora pentru hrisca. Am in intentie sa-i sugerez unui nou prieten, pe care l-am cunoscut la Targul Taranului Roman, de la The Ark, producator agricol individual (cu mandrie spune asta!) sa incerce si aceasta cultura. Una dintre cititoare, m-a intrebat daca poate cultiva hrisca in gradina. Am apelat, pentru raspuns la domnul doctor Vasile Stegarescu, de la Institutul de Ecologie si Geografie din cadrul Academiei de Stiinte a Republicii Moldova. Raspunsul a fost prea lung pentru a-l posta la "Comentarii" si atunci iata-l:
"Hrişca face parte din culturile iubitoare de căldura. Boabele încep să germineze, atunci când solul se încălzeşte până la 7-8 °C, iar dezvoltarea plantelor este cea mai favorabilă la temperaturi de 15-30 °C. Plantulele de hrişca sunt foarte sensibile la îngheţ şi sunt afectate în cazul în care temperatura aerului scade până la -2-3°C, la -4°C plantele mor.
La temperaturi mai mici de 12-13° hrişca creste slab, dar, în acelaşi timp, nefavorabile sunt şi temperaturile ridicate (peste 30°C), în special în timpul înfloririi, când polenizarea nu are loc din cauza letalizării polenului şi ovarelor, temperatura optimă de legare de rod este 17-25°C şi umiditatea relativă a aerului de cel puţin 50%. În această perioadă hrişca necesită cerinţe înalte faţă de iluminare.
Hrişca se dezvoltă rapid pe solurile uşoare, fertile şi bine aerate. Pe sectoarele amplasate în apropierea surselor de apă, înconjurate de pădure şi protejate de vânturile uscate, hrişca leagă roada cu un randament mai mare. Ea suportă solurile cu o aciditate mai mare, dar roade mai bune dă pe cele slab acide şi aproape neutre.
Cei mai buni predecesori pentru hrişca sunt porumbul pentru siloz, cartofii, sfecla de zahăr, legumele, gramineele, ierburile multianuale, iar în zonele secetoase – ogorul negru (Ogor negru = teren arat, grăpat etc., dar nesemănat timp de un an pentru a se reface). Nu se recomandă a cultiva hrişca după cartoful contaminat cu nematode şi după ovăz.
Îngrăşăminte. Pentru formarea a 1 kg de boabe şi a cantităţii corespunzătoare de paie, hrişca consumă 44 kg de azot, 25 de fosfor şi 75 kg potasiu.
Pe parcursul aproape întregii perioade de vegetaţie elementul de bază pentru nutriţie este potasiul (K). Deosebit de favorabile pentru hrişcă sunt îngrăşămintele de potasiu care nu conţin clor (deoarece influenţează negativ asupra formării roadei).
Pentru hrişcă este contraindicat introducerea gunoiului de grajd, deoarece la temperaturi ridicate el se descompune rapid şi dă multe substanţe azotoase, care facilitează creşterea organelor vegetative în detrimentul celor generative. Drept rezultat se obţin multe paie şi puţine boabe, îndeosebi în anii ploioşi. Gunoiul de grajd şi alte îngrăşăminte organice sunt necesar de a fi aplicate sub culturile precedente.
Îngrăşăminte încorporate în rând. Fosforul este foarte eficient ca îngrăşământ de rând. Superfosfatul granulat (la o doză de până la 20 kg substanţă activă pentru 1 ha), introdus simultan la însămânţare, amplifică creşterea iniţială a plantelor, sporeşte rezistenţa lor la condiţiile nocive de mediu, la boli şi dăunători.
Prelucrarea pământului. În cele mai multe zone de cultivare a hrişcăi după precursori de graminee pământul este prelucrat cu discurile de mărunţit paiele iar toamna arat cu plugul cu brăzdare. Dacă pentru culturile predecesoare pământul a fost arat la adâncimea de 25-27 cm, atunci pentru hrişcă este de ajuns şi aratul la 20-22 cm.
Semănatul. Condiţionarea boabelor. Pentru semănat sunt selectate boabele cele mai mari cu diametrul 3,5-4 mm. Contra bolilor provocate de ciuperci este necesară o prelucrare cu TMTD (sol. de 80%) sau cu tigam (sol. 70%) câte 2 kg/tonă.
Termenii de semănat. Drept criteriu pentru semănat – încălzirea stabilă a solului la adâncimea de 10 cm (până la 10-12°C).
Hrişca este semănată în mod obişnuit în rânduri (distanţa dintre rânduri 7,5-15 cm) şi rânduri largi (45 cm). Norma de semănat – 4,0 mil. boabe germinate la 1 ha. Adâncimea de încorporare a boabelor depinde de proprietăţile solului şi termenii de semănat. La o umiditate suficientă în solurile grele constituie 4-5 cm, în solurile supuse puternic deşertificării şi uşoare după componenţă 6-7 см.
Îngrijirea semănăturilor. Pentru a obţine o germinaţie uniformă şi simultană, îndeosebi pe vreme uscată, este necesara tăvălugirea solului postsemănat.
Pentru a distruge buruienile şi crusta de la suprafaţa solului până la apariţia plantulelor se efectuează boronitul semănăturilor cu boroane adecvate. De menţionat că plantulele de hrişcă scot la suprafaţă cotiledoanele iar în cazul prezenţei crustei de sol are loc pieirea germenilor.
La etapa de formare a primei frunzuliţe, boronitul se efectuează perpendicular rândurilor în orele de zi când plantele de hrişcă se ofilesc usor, la o viteză de 4-5 km/h.
Polenizarea cu ajutorul albinelor este parte componentă a cultivării hrişcăi. Albinele sunt aduse cu 2-3 zile până la începutul înfloririi din considerentul 2 familii la 1 ha de semănături.
Recoltarea. Hrişca are o perioadă lungă de coacere, de aceea ea este recoltată în mod treptat. Cum numai umiditatea plantelor secerate scade până la 30-35%, iar a boabelor – până la 13-16% se poate proceda la treierat."
Dr. biolog Vasile Stegarescu
